Primãvara trecutã am auzit o floare spunând:
"Oare ce au oamenii? Ei fac tot mai multe fabrici, strãzi tot mai largi, orase tot mai mari, arme tot mai mortale. Ei seamãnã moartea pentru oameni, animale si plante. Taie copaci, florile care le stau în cale, sperie pãsãrile. Oare ce au oamenii? Polueazã aerul, pe care ei îl respirã, si otrãvesc apa, pe care ei o beau. Dau buzna în expozitii ca sã admire cele mai noi realizãri ale tehnicii. Exclamã: fantastic, incredibil! Dar pentru cele mai mari minuni nu au ochi."
Floarea a tãcut. Dupã un timp a spus:
"Nu sunt frumoasã? Priveste frunzele, tulpina, florile si mica inimã din cupã. Stii, atunci când albinele vin in vizitã, vorbim despre nebunia oamenilor".
Încã îmi mai rãsunã în urechi: "Nebunia oamenilor".
_______________________________________________________________
Primavara trecuta am auzit o floare spunand: "Oare ce au vitele? Ele seamana moartea pentru noi, florile. Mananca toate florile care le stau in cale.Si nu fac altceva decat sa "polueze" aerul. Nu vad cat sunt eu de frumoasa? Oare nu privesc frunzele, tulpina, florile si mica inima din cupa? Stii, atunci cand vitele vin in vizita, vorbim despre nebunia vitelor. Dar nici nu termina bine de vorbit ca un OM veni si o rupse.
Inca imi mai rasuna in urechi: "Nebunia vitelor".
Floarea nu si-a dat seama ca Pericolul nu este vita, ci OMUL care sufera de boala vacilor nebune.
No comments:
Post a Comment