Povestea cu golul din noi

“Omul este plin daca este in armonie cu universul. Daca nu este in armonie cu universul, atunci este gol, in intregime gol; iar din aceasta stare de gol se naste dorinta de a poseda. Aceasta dorinta de a poseda poate fi umpluta cu bani, cu locuinte, cu mobila, cu prieteni, cu orice, deoarece nu poti sa traiesti in acest gol. Este ingrozitor. Este o viata de fantoma. Daca esti gol si inlauntrul tau, este imposibil sa traiesti. Pentru a avea senzatia ca interiorul tau este plin exista numai doua cai. Fie intri in deplina armonie cu universul... te umpli cu tot ceea ce este, cu toate florile si cu toate stelele. Aceasta este adevarata implinire.

Insa daca nu faci acest lucru, si milioane de oameni nu il fac, atunci singura cale este de a te umple cu tot felul de reziduuri. Dorinta de a poseda inseamna ca simti pur si simplu o stare de gol, pe care vrei sa o umpli cu orice, indiferent care ar fi respectivul lucru. Odata ce intelegi acest lucru, dorinta de a poseda dispare. Atunci apare dorinta de a intra in comuniune cu tot ceea ce este, astfel incit tot acest gol interior sa dispara.

A fi tu insuti iti ofera toate elementele pentru a te simti implinit, pentru ca viata sa aiba sens, semnificatie. Simplul fapt de a fi tu insuti si de a creste conform firii tale va duce la implinirea destinului tau.”

© OSHO

Povestea cu florile

Primãvara trecutã am auzit o floare spunând:

"Oare ce au oamenii? Ei fac tot mai multe fabrici, strãzi tot mai largi, orase tot mai mari, arme tot mai mortale. Ei seamãnã moartea pentru oameni, animale si plante. Taie copaci, florile care le stau în cale, sperie pãsãrile. Oare ce au oamenii? Polueazã aerul, pe care ei îl respirã, si otrãvesc apa, pe care ei o beau. Dau buzna în expozitii ca sã admire cele mai noi realizãri ale tehnicii. Exclamã: fantastic, incredibil! Dar pentru cele mai mari minuni nu au ochi."

Floarea a tãcut. Dupã un timp a spus:
"Nu sunt frumoasã? Priveste frunzele, tulpina, florile si mica inimã din cupã. Stii, atunci când albinele vin in vizitã, vorbim despre nebunia oamenilor".

Încã îmi mai rãsunã în urechi: "Nebunia oamenilor".

_______________________________________________________________

Primavara trecuta am auzit o floare spunand: "Oare ce au vitele? Ele seamana moartea pentru noi, florile. Mananca toate florile care le stau in cale.Si nu fac altceva decat sa "polueze" aerul. Nu vad cat sunt eu de frumoasa? Oare nu privesc frunzele, tulpina, florile si mica inima din cupa? Stii, atunci cand vitele vin in vizita, vorbim despre nebunia vitelor. Dar nici nu termina bine de vorbit ca un OM veni si o rupse.

Inca imi mai rasuna in urechi: "Nebunia vitelor".

Floarea nu si-a dat seama ca Pericolul nu este vita, ci OMUL care sufera de boala vacilor nebune.