Interviu cu Dumnezeu

— Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci…..zise Dumnezeu.
— Daca ai timp., am raspuns eu.
Dumnezeu a zâmbit, spunând:
— Timpul meu este eternitatea. Ce întrebari ai vrea sa-mi pui?
— Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu a raspuns:
— Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mâna si am stat tacuti un timp. Apoi am întrebat:
— Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile de viata, pe care ai dori sa le învete copiii Tai?
— Sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida rani profunde în inima celor pe care îi iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa învete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa învete ca exista oameni care îi iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa învete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit; sa învete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei însisi.
— Multumesc pentru timpul acordat…, am zis umil. Ar mai fi ceva: ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a zis:
— Doar faptul ca sunt aici, întotdeuna…

© Octavian Paler