Un copil dintr-un sătuc grecesc trebuia să meargă la şcoala dintr-un sat învecinat, situată la o oră de mers pe jos. Mama sa îl însoţi în prima zi de şcoală. Ca să ajungă la timp au plecat de acasă dis de dimineaţă. Când de-abia parcurseseră 300 de metri, copilul uită de scopul acelei deplasări şi rămase surprins de propria sa umbră care făcea ca el să pară un gigant de vreo 30 de metri. Mama se opri şi, privindu-l direct în ochi, îl sfătui:
-«Nu-ţi admira umbra la răsărit, fiule… Priveşte-o doar la amiază.»
Când orgoliul sau mândria îl domină pe cineva, acesta nu se mândreşte pentru ceea ce este, ci pentru umbra lui: imaginea pe care el şi-o proiectează despre sine însuşi.
La amiază, atunci când soarele bate mai drept, umbra se reduce la mărimea ei normală. Orice circumstanţă care ne afectează este de ajuns pentru a ne pune la punct.
De aceea, este foarte util faptul de a reflecta asupra comportamentului nostru în faţa greutăţilor vieţii. Aceasta ne ajută să ne cunoaştem pe noi înşine.
No comments:
Post a Comment