Odată am auzit povestindu-se această întâmplare despre Don Marcelino Menéndez Pelayo:
Fiind director al Bibliotecii Naţionale, un vizitator îl întrebă un anumit lucru. Don Marcelino, cu toată simplitatea, îi spuse că nu ştia. Celălalt, impertinent, îi replică:
-«Păi trebuia să o ştiţi, pentru că pentru aceasta sunteţi plătit.»
Don Marcelino, fără să clipească, îi răspunse:
-«Mă plătesc pentru ceea ce ştiu. Dacă m-ar fi plătit pentru ceea ce nu ştiu, s-ar fi dus de râpă Ministerul Afacerilor.»
„Dacă m-ar plăti pentru ceea ce nu ştiu…” Şi o spunea unul dintre oamenii cei mai înţelepţi ai vremii sale. Adevăratul înţelept obişnuieşte să fie umil. Doar ignorantul crede că le ştie pe toate. Mândria este proporţională cu lipsa de cunoaştere.
Pe lângă aceasta, mândria te orbeşte, adică nu te lasă să vezi. Mândrul este incapabil de a depăşi ignoranţa în care se află deoarece, pentru a învăţa, este nevoie de a fi convins, într-adevăr, că mai rămân încă multe lucruri de cunoscut.
No comments:
Post a Comment