Stau într-un mic cabinet pe Jo-street şi discut cu o nouă pacientă.
— Peste câtva timp asupra dumneavoastră poate să se abată o mare nenorocire; plus bolile, îi explic eu, ei. La dumneavoastră acţionează acum un uriaş program de autodistrugere. Nu aţi trecut încercările şi aţi refuzat purificarea dată de Dumnezeu.
— Ştiţi - îmi spune femeia - niciodată în viaţă nu am avut un sentiment puternic de iubire pentru cineva. Cu câteva luni în urmă m-a chemat la New York o cunoştinţă. Am început să lucrez la ea ca menajeră, şi nu demult am fost cuprinsă de un sentiment puternic. M-am îndrăgostit nebuneşte de un om, eram cu adevărat fericită iar mai departe a început un teatru al absurdului. Cunoştinţa mea, netam-nesam, m-a azvârlit în stradă, fără să am mijloace de subzistenţă. Mai mult, ea a sunat-o pe mama mea în Rusia şi i-a spus că am cancer şi că voi muri în curând.
— Şi iată - pacienta mea îşi ţine cu greu lacrimile – exact în acest moment, omul iubit m-a trădat. Nu numai că nu m-a ajutat, dar pur şi simplu a dat bir cu fugiţii. Cum să suport toate acestea?
— Oricât ar părea de ciudat, autorul a tot ce s-a întâmplat sunteţi dumneavoastră - îi spun eu femeii. Mai precis, modul dumneavoastră incorect de a recepta lumea. Iubirea pentru omul drag o constituie pereţii, iar iubirea pentru Dumnezeu este temelia pe care se clădeşte totul. Nu vi s-au dat pereţi mari pentru că ei v-ar fi îngropat. Temelia dumneavoastră este prea mică. în America, ataşamentul faţă de iubirea pentru oameni este mai mic, de aceea aici puteaţi să încercaţi acest sentiment fără să pieriţi. Dar o parte din pereţi, oricum s-au surpat. Dacă iubiţi această lume mai mult decât pe Dumnezeu, pentru ca dumneavoastră să vă întoarceţi către El lumea trebuie să fie crudă şi inechitabilă faţă de dumneavoastră. Dacă vă păstraţi iubirea fără să manifestaţi agresivitate faţă de alţii şi faţă de sine, contactul cu Dumnezeu se intensifică şi are loc purificarea. Iubirea pentru un alt om a devenit într-atât ţelul dumneavoastră încât, contactul cu Dumnezeu a început să se micşoreze dramatic, iar acest lucru vă ameninţa sufletul. Pentru a vă salva viaţa, trebuia să pierdeţi imediat iubirea şi să aveţi parte de o atitudine crudă din partea lumii înconjurătoare. Mama dumneavoastră a primit răuvoitorul telefon pentru că, v-a transmis dorinţa de a face din omul iubit ţel suprem şi fericire. Cea ce dumneavoastră aţi considerat drept catastrofa şi nenorocire a fost, de fapt, o operaţie de anvergură pentru salvarea sufletului dumneavoastră şi a dumneavoastră înşivă. Uneori oamenii se întâlnesc în viaţă, simt o uriaşă iubire unul faţă de celălalt, iar după aceea fie mor, fie se îmbolnăvesc, fie se jignesc unul pe celălalt şi se despart, după care încep să bolească ori să moară. Şi în tot acest timp, în structurile câmpurilor lor se formează sufletul copilului lor. în suflet există o scânteie dumnezeiască veşnică şi straturi superficiale care se formează prin iubirea părinţilor pe parcursul câtorva vieţi. Şi, pentru ca sufletul să se formeze corect, părinţii trebuie să piardă periodic toate valorile, pentru ca sufletele copiilor lor să se purifice prin iubirea pentru Dumnezeu. Cu cât există mai multă iubire pentru un alt om, cu atât mai perfect poate fi copilul şi, în acelaşi timp, cu atât mai dureroasă va fi destabilizarea sau pierderea temporară a acestei iubiri. Dar aceasta este o condiţie necesară pentru ca iubirea pentru omul drag să nu se contopească cu iubirea pentru Dumnezeu. în momentele de pierderi, suferinţe, rugăciunea în care omul îi cere lui Dumnezeu să i se dea iubirea pentru Dumnezeu, ca fericire supremă, este deosebit de eficientă.
© Lazarev - cartea a 3-a - "Iubirea"
No comments:
Post a Comment